...spre casa...

noi la tara ii spuneam "troaca"...

iata cum e dincolo de zgarie nori! poate vi se par deprimante dar nu pot reproduce mirosul de padure, linistea si mai ales... nu stiu cat va puteti da seama: nu e o hartie sau o sticla goala pe jos, nici macar un cotor de mar si balta... nu pute. dimpotriva. nu e raiul pe pamant ci e doar o padure, asa cum asteptam de fiecare data sa gasesc cand ajungeam la Snagov, la munte sau in orice alt loc unde cresc copaci si simti pe undeva ca sunt animale in libertate. apropo, chiar misuna pe-aici! iar pe starda iti vin veveritele si-ti mananca din palma! imi pare rau ca nu am facut si o poza unu afis in care vizitatorii rezervatiei (unde intri liber, doar cu bunul tau simt in buzunar!) sunt rugati sa nu dea de mancare animalelor. textual: "e adevarat ca sunt dragute, dar pentru ele e mai sanatos sa isi gaseasca singure". o ultima precizare: cand am trecut prima data pe langa gardul rezervatiei, parea un palc obosit de padure. nu ne-a spus nimic, Herastraul e mult mai interesant! dar odata intrati, la fiecare pas te asteapta ceva. ma refer la noi, proaspeti veniti. pentru montrealezi, e doar un parc cu cateva (foarte putine si bine ingrijite) alei unde te poti plimba cu bicicleta (doar pe cele indicate!), pe jos, poti face jogging sau iti poti aduce cainele (in lesa si pe alei deasemenea, indicate). poate parea restrictiv, dar amintiti-va cat de deranjant e uneori cand nu stii de ce iti miroase a caca de catel in masina dupa o plimbare in parc... Nu? cand lumea trece pe langa tine, desi foarte rar se intampla sa te intalnesti cu cineva, esti salutat!...

in cateva randuri, am lasat copii sa se joace cu nistre craci - aici nu se atinge nimeni de lemnele din padure, daca un copac cade, asta e, va putrezi acolo, tocmai ca sa nu intervina prea tare in ecosistem -, s-a intamplat ca biciclistii care se intersectau cu noi sa se incetineasca sau chiar sa opreasca ca sa nu deranjeze copii din joaca lor, cei mici facusera din craci in forma de Y niste "remorci" pe care le trageau cu ardoare pe alei si nu aveau timp sa se ingrijeasca de alte vehicole...

mai vorbim!

...a doua imagine...

imaginea clasica pe care o vede intotdeauna un nou venit: Belvedere de pe Mount Royal!
de fapt, se vede mult ai mult dar... o luam incetisor...

Citat!

Fosta mea colega de liceu, chiar si de banca (prea rareori!), azi stabilita in Germania, mi-a trimis acest text ca mesaj de bun venit in Montreal. I-am cerut permisiunea sa o citez aici. Vorbele ei sunt si gandurile mele, iar distanta in timp fata de tara in care ne-am nascut, crescut si educat pana la un un moment dat, a facut-o sa aiba o perspectiva care merita impartasita! Ii multumesc ei pentru amabilitate si gandurile bune cat si voua pentru ca v-ati facut vreme sa treceti pe-aici!

Acum, o las pe Anca sa graiasca:

Zo,
> Distantata sunt. De peste douazeci de ani si inca nu regret. Ba, taman
> contrariul mi se intampla, din ce in ce mai mult. Simplul motiv o fac
> majoritatea vestile despre tarisoara "noastra" pe care eu, ca emigrata, continui sa
> le urmaresc cu acribia tuturor celor care au intors spatele nu tarii, ci
> majoritatii celor care "guverneaza" aceasta tara in continuare, precum si
> celor care, prin neputinta si ignoranta politica, nu se fiesc sa isi voteze
> "alesii" cu o si mai mare ignoranta fata de tot ceea ce ar putea reprezenta
> democratie si care se supun credintei absolut romanesti, citez: "lasa,ca
> merge si asa".Atata timp cat Romania, patria noastra, pe care eu am parasit-o
> intr-un stadiu de dictatura, nu va ajunge la instaurarea unei democratii
> intr-adevar vestic europene si la eliminarea coruptiei masive care se
> instaureaza din ce in ce mai mult in aceasta tarisoara din motive pana acum bine
> de inteles, preferand "painea si circul" oferite omului care se
> complace in aceasta mizerie pseudo-comunista si strigatoare la cer, nu
> voi regreta alegerea de a-mi iubi patria de la distanta, lucru dealtfel
> deosebit de legitim pentru toti cei care se opun in continuare coruptiei si
> fatisei pseudodemocratii sub tutela unor politruci incompetenti care nu
> inceteaza in a-si duce patria in ruina, asteptand ca Europa sau America sa le
> ofere totul de-a moaca, "mura-n gura" si fara de a face efortul de a schimba
> ceva in bine, in interesul tuturor.
> Sorry, dragul meu, pentru "discursul" meu impotriva situatiei Romaniei
> actuale, dar, precum observi, nu prea exista multe motive de a ramane in
> aceasta tara in afara unor nostalgii care nu tin de foame, intelectualii si
> elita neavand inca sanse in Romania sa schimbe ceva, pentru ca majoritatea inca
> nu s-a trezit din somnul ratiunii care, naste monstrii in fiece secunda in
> patria noastra atata de mioritica si naiva.
> Cei care nu te-au felicitat pentru curajul emigrarii sunt, din pacate si
> sincer vorbind, tot cei care, din lipsa de curaj si din complacerea tipic
> romaneasca, vor ramane acolo in speranta ca, totul se va schimba de la sine,
> fara a depune cel mai mic efort, fapt care, in Romania a fost si va fi
> intotdeauna pura utopie.
> Eu persist in credinta-mi ca, patria este acolo unde fiecaruia ii merge
> bine, nu uita "ubi bene, ibi patria" spun stramosii si, in consecinta, te
> felicit inca o data pentru curajul de a schimba in bine viitorul familiei
> voastre, chiar daca acest curaj implica si anumite sacrificii care, crede-ma,
> imi sunt cunoscute suficient.
> Si mie mi-e dor de tara, de anumiti oameni, dar nimic nu-mi va schimba
> gustul amar pentru ceea ce se intampla acolo unde mortii "lovilutiei" si-au
> varsat sangele tanar pentru o Romanie in care, manelistii, needucatii,
> badaranii, parvenitii la prima generatie cu veceu in casa si fostii securisti
> conduc cu nonsalanta aceata tara care isi pierde din ce in ce mai mult
> creditatea taman in baza celor care se intampla zilnic.
> Sunt deosebit de constienta ca avem multe valori inca acolo. Acestia se
> cer incurajati in continuare si nu uitati, numai ca restul ignorant si
> autosuficient care se complace in mizeria actuala a coruptiei si teatrului
> burlesc nu merita nici regrete, nici compasiune din partea noastra.
> Deci, draga Zo, nu regreta si incearca sa te bucuri de libertate. Cea a
> gandirii si a celei de a si reactiona ca atare, fara ca nimeni si nimic sa-ti
> stea permanent in drumul, sunt sigura, bine ales.
> Mult noroc si sanatate si sa ne "auzim" in continuare numai de la bine in
> sus.
> Aceeasi, Anca.
> P.S. Cu riscul de a plictisi;-) astept alegerile din noiembrie cu mare
> nerabdare pentru a-mi confirma, din nou, convingerea ca, deocamdata nu se va
> schimba nimic in Romania. Nici macar Crina Antonescu si si mai putin
> "reginul" Duda vor reusi sa-l inlatureze pe marinarul chior de la tronul pe care
> si l-a anectat prin mocofanii si tupeu caracteristice tuturor celor care, pe
> timpuri, lingeau "Ceasca".
> Pe curand sper sa crezi in continuare in alegerea voastra si sa te
> convingi inca odata ca plecand, ai revenit de fapt. La demnitate, desigur.
>
> Toate cele bune.

prima imagine

astept comentarii... apoi le adaug pe-ale mele!